Meniu

Mazy

M-am născut în Bușteni și am copilărit tot acolo, în coasta muntelui și marginea pădurii; am fost un fel de Mowgli, pe variantă feminină și ceva mai modernă. La vremea alfabetului, când părinții m-au luat la București, lumea mi s-a schimbat brusc. Atunci s-a născut relația mea cu orașul. A fost un început șchiopătat și așa a rămas. Când am realizat că profesional oferă șanse, am învățat să-l accept.   Însă în locul copilăriei am revenit în  toate vacanțele, între ele și oricât de des am putut.

În pofida înclinațiilor literare și pentru științele umaniste, am ales totuși Facultatea de Drept celei de Filologie.

După absolvire, au apărut și primele semne de neliniște și căutare. M-am angajat o dată, și-a doua, a treia, a patra și-a cincea oară până într-o zi, când, mi-am spus „Stop!”. Și-am pornit pe cont propriu, de una singură, într-un domeniu profesional nou în Romania. Habar n-aveam cu ce se mânca insolvența, dar am tras la șaibă și se pare că nu tocmai rău, că mica societate s-a făcut de 14 ani!

Pentru că-mi plac provocările și nu pot trăi fără ele, („dacă nu-mi dă viața, îmi fac singură”, e unul din principiile ce m-a condus mereu), așa că-n 2011 am încercat iar schimbarea și-am început integrarea profesională în sistemul suedez. Dar nu mi-a trebuit mult ca s-o dau cu proiectul de gard: când m-am trezit în mijlocul unei experiențe limită, era deja prea târziu pentru a mai putea face ceva. Drept care în 2013, a trebuit să spun „Hej då, Sverige” (n.a. La revedere, Suedia) și să mă-ntorc în țară. M-am foit pe toate părțile, căutându-mă. Înafară de cum mă chema, nu știam nimic despre mine. Așa că mi-am luat lumea-n cap: întâi prin jurul casei, în Europa, apoi mai departe, pentru 2 luni, în Asia. În Khanom, într-un sat de pescari din Thailanda, într-un bungalow la 20m de mare, lângă gazdele care mi-au devenit  ca o familie, am început să mă simt în siguranță și să-mi iau reperele-napoi. Am dat peste pasiunea mea veche, cea de-a scrie, iar în scurt timp, în Malaezia și peste cea pentru natură. Peste mine-am dat abia după ce m-am întors în țară și-am decis să fiu Mazy: să povestesc din realitate despre oameni, locuri și experiențe.