Meniu

Las Fallas de Valencia. Cântecul lucrurilor aruncate

În sărbătoarea valenciană a focului, Las Fallas, ziua de duminică, 5 ale lui martie, a fost dedicată copiilor. Se numește „Cântecul lucrurilor aruncate” (traducere aproximativă a „Cant de l’estoreta Velleta”). Era un obicei cam prin sec. XVIII, ca cei mici să meargă pe străzi, strigând:

– Cine are lucruri vechi și de prisos, să ni le dea nouă! Cine are lucruri vechi și de prisos, să ni le dea nouă!

Era vorba de obiecte de mobilier, uzate sau stricate. Lucrurile adunate, era aportul lor la fallas-uri, grămezile care se făceau în străzi și se incendiau. Devenise deja tradiție ca la venirea primăverii, pe străzi să se adune lucrurile nefolositoare își să li se dea foc.

Bine-nțeles că din mica poveste au apărut și-un cântecel. Cu ocazia festivității, el a umplut Piața Copacului (Plaza del Árbol) de tonalități cristaline. În fața juriului, au trecut care alegorice (majoritatea), personaje, momente puse în scenă, ca și reprezentarea primului afiș al sărbătorii tipărit în 1916.

Am făcut parte din public, dar m-am și plimbat printre participanți. Așteptau pe străzile înguste, din jurul pieței unde avea loc defilarea în fața unui juriu și a publicului.

Era evident, copiii au fost protagoniștii zilei. Pe lângă ei, părinții veseli, îi încurajau, sfătuiau, încălzeau (a bătut un vânt rece) și hrăneau. Fără urmă de autoritate, doar cu prietenie și grijă.

Timp de aproape 4h, nu am văzut o grimasă de supărare pe fața cuiva, nici măcar iritare. Toată lumea veselă, deși copiii, nu știu cum au putut face față aerului rece. Mă plimbam printre ei, îmbrăcată bine, ei nici nu părea a băga de seamă. Mulți erau prinși în ultimele pregătiri. Cred că răspunderea cu care-au fost investiți, de a reprezenta un obicei, i-a făcut să uite de  toate celelalte.

Tradiția a fost doar motivul ce-a adus oamenii la un loc. Sărbătoarea a fost despre emoții, bucuria generațiilor de a fi-mpreună și despre dragul de viață.

PS: Fotografiile nu sunt o selecție a celor mai impresionante care alegorice. Am încercat să surpind copilăria în sinceritatea și naturalețea ei. Înregistrarea este un moment dintr-un moment artistic amplu.

Eu m-am încărcat de energie pură, sper s-o faceți și voi.

 

Categorii:  Din mers, Orizonturi

Tags:  ,

Comentarii

  • Publicat martie 7, 2017 14:09

    Petro

    Același obicei eistă și în Călărași, în ziua dinaintea începutului postului, se scot vechiturile și se ard. Simbol al renașterii, cu origini pre-creștine.
    • Publicat martie 7, 2017 17:05

      Maria Mazilu

      Ce fain! Da, se pare că este un obicei mult mai vechi. Păcat că la noi nu s-a putut păstra și dezvolta tradiția. Aici au ajuns la nivel de artă și arhitectură cu monumentele pe care le fac și le incendiază. Dar asta sigur, presupune bani.....